Citate de Costel Zagan

"Tândală: Păcală, de ce nu-ţi place viaţa asta?
Păcală: Deoarece-s contemporan cu mine!"

"Tândală: De ce te miri când întrebi, Păcală?
Păcală: Pentru că nu ştiu de ce mai întreb!"

"Tândală: Politica leagă lumea la ochi?
Păcală: Da, o dată la patru-cinci ani."

"De viitor, mă mai desparte un singur eveniment: amintirea."

"Viaţa: ce buleală divină!"

"Ca să fiu sărac, muncesc din greu."

"Poemul doamnelor şi domnilor cască
probabil că moartea-i ultima mască"

"S-a spart conducta cu prostie
Şi lumea ţipă: Dă-mi şi mie!
Dar Şeful spune: Nu se poate
C-o dăm peste hotare,-n parte!"

"Straniu: să-mi găsesc amintirile în... cărţi!"

"Tândală: Murim de dragul morţii, Păcală?
Păcală: Murim, de nevoie!"

"Tândală: Îţi place Bacovia, Păcală?
Păcală: Când plouă, cred că Dumnezeu... nu recită poezii!
Tândală: Dar ce face?
Păcală: Face schimb de lacrimi cu pământul!
Tândală:!?
Păcală: Nu ştiai: Cerul este lacrima pământului!"

"Tăndală: Politica lui zero, Păcală?
Păcală: Da. Nimic pentru toţi!"

"Tândală: Păcală, eşti proamerican sau...
Păcală: Sunt român, domnule!
Tândală: Get-beget, Păcală?
Păcală: Geto-dac, domnule!"

"Tândală: Iar munceşti degeaba, Păcală?
Păcală: Nu. Muncesc ca să aibă cine nu mă plăti!"

"Tândală: Păcală, numeşte c-un singur cuvânt politica!
Păcală: Utopie!
Tândală:!?
Păcală: Păi, este imposibil să ajungi în rai cu aripile deşertăciunii!
Tândală: Dar scopul...
Păcală:... rămâne în iad!"

"Tândală: Cum, Păcală, nu unirea, ţinta face puterea?
Păcală: Da. Unirea doar o localizează."

"Tândală: Păcală, pe cine ai votat?
Păcală: Păi, n-am votat.
Tândală: De ce?
Păcală: Am cerut să-mi dea un bilet de vot... pe numele meu!
Tândală:!?
Păcală: Şi nu aveau. Cică, ăştia nu se mai lasă păcăliţi de... electorat!"

"Tândală: Nu prea îţi gestionezi bine destinul, Păcală!
Păcală: Nu-nţeleg, domnule!
Tândală: Păi, tot pentru arginţi îţi vinzi sufletul şi azi!
Păcală: Care suflet, domnule?
Tândală: Exact, Păcală: care suflet?!"

"Tândală: De ce nu te-nţelegi cu proştii, Păcală?
Păcală: Proştii nu se-nţeleg cu mine."

"Tândală: Păcală, ai văzut vreodată un prost fericit?
Păcală: Da, atunci când se prosteşte că-i deştept!"

"Tândală: Îţi place mersul pe jos, Păcală?
Păcală: Da. Mergând, parcă aş inventa, mereu, următorul pas!"

"Păcală: Apa este libertatea mea!
Tândală: Cine a spus asta, Păcală?
Păcală: Râul. Nu-l auzi?!"

"Tândală: Să facem economie la lipsuri, Păcală!?
Păcală: Da. Aceasta-i soluţia: promovarea găurilor care promit!"

"Tândală: Unde ţi-e păcălitorul, Păcală?
Păcală: Mi l-au mâncat politicienii.
Tândală: De foame?
Păcală: De ciudă."

"Tândală: Păcală, am auzit că nu mai circuli cu maşina!?
Păcală: Normal. Pe jos, pot ocoli mai uşor gropile. Şi taxa... Ipingescu!"

"Tândală: Nu joci la Bingo, Păcală?
Păcală: N-am noroc.
Tândală: Perseverenţa este mama norocului.
Păcală: Vezi, de-aia, sunt orfan!"

"Tândală: Iar cu băutura cum facem, Păcală?
Păcală: Încercăm să-i dăm de gust.
Tândală: Şi, după?
Păcală: După? O lăsăm să hotărască ea."

"Tândală: Vorbeşti continuu, Păcală!
Păcală: Dacă tac, mor!
Tândală: Atunci, de ce nu vorbeşti şi-n somn?
Păcală: Atunci ascult: vorbesc visele!"

"Tândală: Păcală, de ce le-o fi frică proştilor de celebritate?
Păcală: Cum, nu ştiai? Celebritatea e un munte cu prăpăstiile burduşite cu proşti!"

"Tânadală: Pe cine votezi, Păcală?
Păcală: Pe... Dumnezeu.
Tândală:?!
Păcală: În cazul acesta, ştiu de la-nceput c-o voi duce bine... după moarte!"

"Tândală: Mizezi pe prostia oamenilor, Păcală?
Păcală: Nu. Pe inteligenţa lor!
Tândală: Şi-atunci, de ce te "legi" de prostie?
Păcală: Pentru că există!"

"Tândală: Păcală, ai un vecin foarte... iubăreţ!
Păcală: Da: îşi fugăreşte nevasta în jurul casei, de vreo două decenii!
Tândală: Şi când se mai... odhnesc?
Păcală: Atunci când... beau!"

"Tândală: Plângi, Păcală?
Păcală: Da, am condus un om pe ultimul drum.
Tândală: Ai văzut: parcă ar fi intrat şi drumul cu el în mormânt?
Păcală: Nu. În mormânt a intrat numai viaţa sa. Drumul a trecut... dincolo!"

"Tândală: Zău, dacă te mai înţeleg, Păcală!
Păcală: Ce nu mai înţelegi, mă rog?
Tândală: Tocmai ţi s-a oferit, a doua oară, posibilitatea alegerii: lumea sau raiul!? Şi tu, duminică, ai optat, iar, pentru prima!
Păcală: Bine, dar nu eu le-am aşezat faţă-n faţă: crâşma şi biserica!
Tândală:!?
Păcală: Da: din crâşmă poţi să ajungi acasă... Din rai nu s-a întors nimeni!"

"Tândală: De ce eşti trist, Păcală?
Păcală: Mi-e teamă: nu mai am nici un reper! Şi nu mai pot înainta.
Tândală: Spune-mi, ştii cine-i nemărginit şi, totuşi, poate fi folosit ca punct de sprijin?
Păcală: Ştiu: Dumnezeu. Dar tot sunt trist.
Tândală: Roagă-te, Păcală!"

"Tândală: E-adevărat, Păcală, vrei s-ajungi în vârful piramidei... naţionale?
Păcală: De ce nu? În primul rând vârsta: o am. Studiile: de asemenea. Experinţă: de pe toate fronturile! Politice. Sociale. Şi... animale.
Tândală: Cum... animale, Păcală?
Păcală: Păi, numai c-un măgar m-am confruntat eu!? În ierarhia asta... ambiantă?"

"Tândală: De ce eşti supărat, Păcală?
Păcală: De ce, lumea vrea, numaidecât, să mă lege de ţăruşul trecutului? Folosind tot felul de funii: originea, mijloacele, scopul...
Tândală: Probabil, vor să ştie unde te pot găsi... când au nevoie de tine!
Păcală: Dar locul meu este... în viitor!
Tândală: De-acolo vin, parcă, speranţele!
Păcală: Păi, eu ce sunt?"

"Păcală: Eu aş împărţi altfel oamenii.
Tândală: Cum, Păcală: Cei ce au şi cei ce nu au?
Păcală: Nu.
Tândală: Cei ce sunt şi cei ce nu sunt?
Păcală: Nici.
Tândală: Cei ce vor şi cei ce nu vor?
Păcală: Ba.
Tândală: Morţi şi vii?
Păcală: Fals.
Tândală: Atunci?
Păcală: Cei ce ştiu şi cei ce habar n-au!
Tândală: Explică-te, Păcală!
Păcală: Informează-te, omule!"

"Păcală: Ştii ce-i lipseşte unei femei ce nu se poate opri din vorbit?
Tândală: Bărbatul!
Păcală: Nu. Linia... de dialog!"

"Tândală: Cu cine ai votat, Păcală?
Păcală: Cu trecutul!
Tândală:!?
Păcală: Nu ştiai: viitorul l-au ocupat extratereştrii!"

"Tândală: Pentru cine votezi, Păcală?
Păcală: Pentr-un primar: cinstit, gopodar şi inteligent!
Tândală: Era vorba doar de unul, nu de-atâţia, Păcală!
Păcală: Era."

"Tândală: Îţi place... Hitler, Păcală?
Păcală: Doamne fereşte!
Tândală: Atunci de ce citeşti "Lupta mea"?
Păcală: Am vrut să văd până unde poate ajunge... rigoarea nebuniei!"

"Tândală: Nuditate... interioară, Păcală?
Păcală: E cel mai comod striptease!"

"Tândală: Ce singur este soarele!
Păcală: Şi ce puternic!"

"Tândală: Loc de dat cu... votul, Păcală?
Păcală: Exact: bietul cetăţean "aruncă" votul şi niciun primar nu reuşeşte... să iasă!"

"Nu orice tăcere poartă urmele rănilor mele; doar cele care m-au rănit!"

"Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim!"

"Sunt omul cel mai matinal din lume... şi cel mai singur. Sunt singur de la prima oră. A Genezei. Un Adam perpetuu!"

"Viaţa-i egoistă: vrea totul numai pentru ea!"

"Tăcerea are urechi de măgar: aude doar ce-i place!"

"Shakespeare a inventat tăcerea, Brâncuşi a sculptat-o."

"Fiecare lacrimă ascunde o bibliotecă de zădărnicii: citeşte-o!"

Citate de Mahatma Gandhi

"Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de Hristosul vostru."

"Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se răzbună."

"Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume."

"Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil, succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face sa continui."

"Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei înfrângeri, pentru că este temporară."

"Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate acestea, vei fi un om mare."

"Pentru a putea recunoaşte spiritul universal şi omniprezent al adevărului, trebuie să fi capabil să iubeşti cea mai neînsemnată creatură - pe tine însuţi"

"Ochi pentru ochi… şi lumea va deveni oarbă."

"Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui."

"Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii."

"Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci."

"Prin democraţie înţeleg că ea îi conferă celui mai slab dintre noi aceleaşi şanse ca şi celui mai puternic."

"Este mai uşor să construieşti o punte peste oceanul ce desparte două continente, decât să treci peste prăpastia ce desparte doi indivizi sau două popoare."

"E bine să ai putere, dar e şi mai bine să n-ai nevoie de putere."

Citate de Octavian Paler

"Nu în puţine cazuri, femeia şi bărbatul nu ştiu să se despartă la vreme. Aşteaptă să dispară tot ce i-a apropiat şi legat, până ajung să le fie silă de ei. În loc să transforme despărţirea însăşi în ceva deosebit, de care să-şi aducă aminte cu duioşie mai târziu, târăsc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urât."

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."

Citate de Valeriu Butulescu

"Femeia-i un zar? Aiurea! Arătaţi-mi una care ştie doar şase poziţii!"

"Poeţii noştri sunt patrioţi adevăraţi! Niciodată nu-şi vor vinde, nici ţara, nici cărţile!"

"Unele maimuţe au coborât din copaci să caute carne. Setea de sânge le-a prefăcut în oameni."

"Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială."

"Când s-a rupt firul, marioneta a căzut grămadă. A fost primul ei gest independent."

"Când prostia va primi aripi, se va întuneca cerul."

"Viaţa noastră recapitulează toate genurile literare. Începe liric, continuă epic şi se termină cât se poate de dramatic."

"Mă plictisesc rar şi niciodată singur."

"Am mult curaj, dar mi-e frică să-l folosesc."

"Mitologie. Bufniţa doarme toată ziua şi trece drept pasăre a înţelepciunii."

"Lenea trebuie să fie tare obositoare. Leneşii se odihnesc cel mai mult."

"Unii merg la biserică în speranţa că Dumnezeu verifică prezenţa."

"Din gheara diavolului am scăpat uşor. Dar cum să mă eliberez din îmbrăţişarea îngerilor?"

"Don Siempre: Elena! Eu încă mai cred în castitate şi virtute...

Elena: O, ce formă nobilă de impotenţă!"

"Pe unii doar ştreangul îi face verticali."

"Bătrânul: Nivelul de trai e ca o masă încărcată cu farfurii, care se tot ridică. Noi cei mici nu mai ajungem cu lingurile la ele."

"Viaţa a apărut accidental. Dumnezeu a fugit de la locul accidentului."

"Când să vorbesc cu voi? Abia am vreme să discut cu mine!"

"Nu-i cereţi unei femei imposibilul. E capabilă să vi-l dea."

"Profesorul II (uimit): Nebănuite forţe ascunde nebunia!

Don Siempre (înflăcărat): Noaptea am dat năvală în cetate, alături de greci, cu sabia trasă! Gluma se terminase! Intrasem în război împotriva mea! Luptam cu mine însumi! Loveam fără milă în propriile mele convingeri!"

"E mai uşor să faci copii, decât oameni."

"Am dubii, Doamne! Diavolul stă prea bine în sondaje."

"Femeia e forţa motrice a vieţii. Bărbatul e doar cheia de contact."

"Doamne, prefer Infernul, dacă este legat la Internet."

"Morţii sunt liberi. Gardul cimitirului este făcut pentru cei vii."

"Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi."

Din "Viata pe un peron" - Octavian Paler

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Decalog - Octavian Paler

Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Cine moare - Pablo Neruda

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi...

Avem timp - Octavian Paler

Avem timp pentru toate. Să dormim,
Să alergăm în dreapta şi în stânga,
Să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
Să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
Avem timp să citim şi să scriem,
Să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
Avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
Avem timp să ne facem iluzii
Si să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
Să învinovăţim destinul şi amănuntele,
Avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
Avem timp să ne-alungăm întrebările,
Să amânăm răspunsurile,
Avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
Avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
Avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

Avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

Nu eşti tu... - Veronica Micle

Nu eşti tu acela care mi-ai dat inimii mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neştire
Mişcă sufletul şi-l leagă de un dor nemărginit.

Şi dacă a fost durere şi dacă mai sufăr încă,
Nu eşti tu a lor pricină, nu eşti tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simţirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu eşti clipa ce-a zburat.

Eu sunt eu - Adrian Păunescu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt,
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

Leagăn pentru toată copilăria - Adrian Păunescu

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.

Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.

Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.

Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.

La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.

Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.

Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.

Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.

Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.

Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.

Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.

Rugă pentru părinţi - Adrian Paunescu

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Am greşit - Mariana Eftimie Kabbout

Am greşit c-am încercat să te visez
Şi chiar mă-ntreb de ce te mai păstrez
În gândul meu?... În fiecare noapte
Ţi-aud ecoul în ascunse şoapte
Te pot ierta, dar nu pot în uitare
Să te ascund... durerea-i mult prea mare!
Şi mă tot pierd în somnul ce mă iartă
Că bântui peste tot cu a mea soartă...
Chiar am greşit că n-am dorit să pleci?
Mă urmăresc secundele prea reci
În care aşteptam zâmbetul tău
Ca pe-o lumină a sufletului meu.
Şi-am aşteptat, dar n-am găsit în vis
Nimic din ceea ce tu mi-ai promis...
Poate greşesc că-ţi dau iertarea mea,
Nici nu prea cred că-ţi pas-acum de ea
Mă-ntreb şi-acum de ce te mai păstrez
În gândul meu şi încă te visez...
Greşeala mea a fost că te-am crezut
Şi poate de aceea te-am pierdut...
Când fericirea ta va fi deplină
Îţi voi trimite o rază de lumină
Te va-mbrăca-n albastru infinit
Iar eu mă voi ierta că te-am iubit…

Nu plânge - Veronica Micle

Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las...
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Se rupe-un lanţ plin de tărie
Ca firul cel mai subţirel;
Când soarta vrea aşa să fie,
Zadarnic vrei să faci altfel.

Şi nu mai e nimic în stare
Să-ntoarcă vremile-napoi
Şi-acea iubire-atât de mare
Ce-a fost odată între noi.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit...
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.

Elegie de supravieţuire - Costel Zăgan

Doamne iar am încurcat-o
viaţa mi s-a dus la dracu'
şi-i spun morţii adorato
de-azi cu tine-mi fac veacul

Viaţa mea s-a dus la dracu'
doar iubirea o susţine
dacă-aude pitpalacul
sigur moare de ruşine

Cum iubirea mă susţine
când zic morţii adorato
numai mort îmi este bine
Doamne iar am încurcat-o

Viaţa mi s-a rupt în patru
ca o piesă vai de teatru

Singură în sala întunecată - Ileana Mălăncioiu

Singură în sala întunecată
Marele spectacol e doar pentru mine
Pe scenă sunt toate stelele lumii
Dar lumina lor nu mai vine.

A fost oprită de nu ştiu cine
Şi nu ştiu de ce şi nu ştiu până când
Şi în sala pustie în care stau
Se aud stelele plângând.

Nu ţipa, mi s-a spus, să nu faci panică
Lucrurile trebuie luate aşa cum sunt
Şi eu nu ţip si nu încerc să fug
Eu intru liniştită în pământ.

Ce rabdare.... - Alexandru Cristian

Imi spui sa am rabdare sa discutam
Si sa vad ce ai si tu de spus
Dar sa nu imi spui ce-mi spui atunci cand ne certam
Caci n-am rabdare si sunt prost dispus

Argumenteaza-mi tu in trei cuvinte
De ce sa te pastrez la mine-n minte?
De ce sa ma mai strigi si azi, iubite?
De ce sa nu am zile fericite?

Eu am sa merg aievea fara tinta
Pana ce lumea asta nu o sa ma mai minta
Am sa iubesc o lume fara de pacat
O lume de care, nimeni nu m-a-ntrebat

Cu al meu suflet nu stiu ce sa fac...
sa il urasc,sau oare sa-l impac?
S-ancerc sa ii ofer putina alinare?
Sau sa privesc spre tine-acum in zare

Traind etern, murind zi de zi - Boros Otto

As vrea sa-mi zambesti mereu,
Sa mor incet de a ta zambire
Sa ma privesti, sa ma deochi,
Sa inviu de a ta privire,

Sa ma saruti usor si dulce,
Sa te iau usor in brate,
Dar totul este mult prea trist,
Am sa traiesc doar din sperante

Cu flori multe, versuri, poezii,
Devin banal, usor prea antic,
Dar totusi incerc sa te cuceresc
Prin felul meu de a fi romantic

Ai sa fii la mine-n suflet
Te-am indragit si orice-ar fi
La tine-n suflet am sa traiesc etern
Dar am sa mor zi de zi

Parastas pentru iubirea care a murit - Adrian Paunescu

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand,de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea,pe cand traia,
Din cand in cand,sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici,acum,s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum,parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

Actorul - Alexandru Marius Fugăreţu

Intr-un scenariu de iubire
Eu sint singurul actor
S-ai sa-mi poti citi-n privire
O dorinta de amor.

Sint nebunul ce ofera
Dragoste unei femei
Prea frumoasa-n asta Terra,
Prea frumoasa-ntre femei.

Preamarita intre muze,
Prea iubita pe Pamant,
Fructul ei oprit pe buze...
Pentru asta sint ce sint.

Am sa-mi joc rolul ce doare
S-am s-o fac cu buna-stiinta,
Pana-n clipa grea in care
Am sa trec in nefiinta.

Sunt doar ce am primit - Adina-Cristinela Ghinescu

Doi ochi privesc prin ploi de vise,
Din constelaţii i-am avut...
Sună dorinţele promise
La uşa mea dintr-un trecut.

Un tren de vise ajunge-n gară,
Pe unde fost-am eu cândva...
La fel toridă şi polară
Purtată de acel ceva.

Şi încă ochii mei se miră
De oamenii cum forfotesc...
Îi simt cum mor, deşi respiră
Zicându-şi vesel: "Eu trăiesc!"

Planetele mă-nconjurară,
Ca norii unui dor de gând,
Privirea-aceea... atât de rară!
O tot aştept visând.

Doi ochi priveam prin ploi de vise,
Din constelaţii i-am iubit...
N-au fost şi nu-s legende stinse,
Sunt doar ce am primit...

Trairi contradictorii - Bogdan Nicolae Groza

In mine am doar sentimente desfigurate...
Iubirea o confund cu ura,
Frica de viata imi clantane gura,
Si ma hranesc cu trairi importate.

Nu mai stiu ce-i rau si ce e bine,
Nici ce e urat sau ce e frumos...
Intregu-mi suflet buruienos
Pluteste confuz printre identitati straine.

Mi-s sentimentele desfigurate
De-atatea trairi contradictorii...
In mine joaca doar actorii
Ce au roluri mici si neinsemnate.

Decalog în destrămare - Costel Zagan

Ajungă-i zilei răutatea ei
şi mie fericirea de-a fi trist
nevoie n-am de votcă sau femei
sunt singur Doamne deci exist

Dă-mi fericirea de-a fi trist
e pâinea mea cotidiană
iar dacă nu e nu insist
tratează-mă cu altă rană

E pâinea mea cotidiană
nevoie n-am de votcă sau femei
dar şi singurătatea trece-n goană
ajungă-i zilei răutatea ei

Şi mie fericirea de-a fi trist
mă sinucid iubito deci exist

Depresie 1 - Boris Ioachim

Viaţa mi-a scăpat printre degete…
Tâmplele, tâmplele în van au albit;
Pustiul mă soarbe fără să pregete -
Copilul din mine, chiar azi a murit.

Şi spaima mă seacă de orice cuvânt
În ce şi la ce mai pot să mai sper?
Lipsit îmi e traiul de orice avânt
Nimic nu-mi dă lumea - nimic nu-i ofer.

E ceaţă-n fereastră şi-n ochii mei stinşi
Şi-un frig de sfârşit de lume m-apasă...
Sunt frate de suflet cu toţi cei învinşi
Şi nicăieri nu mă mai simt acasă.

Câtă tristeţe şi dor aprins am purtat,
Şi câtă iubire în mine-am avut!
Străine-mi sunt toate, trecutu-i uitat
Şi vii sentimente demult am pierdut.

Viaţa mi-a scăpat printre degete…
Zadarnic, în van, am sperat, am trăit;
Moartea mă cheamă fără să pregete
Şi tâmplele, ah, tâmplele ce mult au albit!

Ultima ora - Ion Minulescu

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,
Sau când pe bara fixă se-nvârtea
Ca o morişcă de cafea
Cu balerina lângă el!...

Dar balerina nu-l iubea!...

Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea –
A mea,
A ta
Şi-a altora!...

Acelaşi accident de circ, banal...
O zi relâche,
Şi-apoi, la fel,
Cu-aceeaşi balerină lângă el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...

Şi dacă-un dor…- Veronica Micle

Şi dacă-un dor mai simt în piept
Când se iveşte luna,
E ca să nu te mai aştept
Şi azi ca-ntotdeauna.

Şi mângâieri de mai pot fi
Unei vieţi de jale,
Ar fi de-a nu te întâlni
Nicicând în a mea cale.

Iar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoşteam
Nici îţi ştiam de nume.

Amintire - Puskin

Când zarva zilei se preface-n şoapte,
Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâşietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-şi ghemul nesfârşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
Blestem şi mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.

Ne mor prietenii - Adrian Paunescu

Ne mor prietenii, ne mor,
Murim şi noi în moartea lor,
Că-ntârzie îngrozitor,
Într-una, primul ajutor,
Chemat la patul tuturor,
Mereu, e de ales: or-or!
Se rupe aţa pe mosor,
Tuşesc segmentele-n motor,
Ne mor prietenii, ne mor
Murim şi noi în moartea lor,
Şi amintirile ne dor,
Ne mor prietenii, ne mor.

Am plans destul - Madalin Vasile Costache

Ochii mei de plans au obosit
Si adesea drumul l-am gresit
Pentru tine atatea in urma am lasat
Sa-nplinesc destinul nostru am sperat

Adio, dulcea mea iubire
C-atat de mult am suferit
Te las ca nu mai am putere
Sa te urmez la infinit

Adio pentr-o vesnicie
Trecutul meu va fi uitat
Eu te-am iubit la nebunie
Tu suferinta-n loc mi-ai dat.

Despartire - Dorin Teodorescu

Sa nu-ti mai fie frica,
Plec din viatza ta,
Te las, nu te voi mai cauta,
Simt, relatia noastra se strica.

Cu greu iti zic acum,
Ca-ti las o cale libera,
Nu-ti voi mai scrie nici o litera,
S-au transformat toate in scrum.

Da plec acum,
Si parca m-as intorce,
Ca lacrimi inima imi stoarce,
Dar iti las liber al tau drum...

Poate razi, poate plangi,
Poate ca nu pierzi nimic,
De ce viatza sa-ti-o mai stric,
Mi-ar fi placut in brate sa ma strangi,

Mi-ar fi placut inima sa nu mi-o frangi,
Plec frumoaso acum...
Si strang amintirile intr-un album
Inainte ca de tot tu sa mi-l stingi.

Si chiar speram la ceva,
La frumoasa mea... speram...,
Dar acum nu te mai am,
Dar ma intreb te-am avut candva

Din întâmplare... - Larisa Oancea

Ne-am cunoscut din întâmplare,
Din cauza cui a fost oare?
O faptă bună am vrut să fac,
Un prieten şi-un străin să împac,
Erai un străin, un necunoscut,
Când ne-am văzut, te-am şi recunoscut.
Am simţit că ai suflet de aur,
Inima-ţi era învelită cu laur.
Din seara când ne-am întâlnit,
Aşa parcă s-a ivit
Un diavol să ne unească privirile,
Pacat... a ramas doar cu amintirile.
Un demon, un înger, cine mai înţelege?
Ce oare a putut să-i lege?

Singular - Adrian Paunescu

Incerc un gest, un jalnic inceput,
De la persoana-a doua sa te mut,
As vrea sa te transfer si sa dispar
Catre persoana-a treia singular.

Caci eu cu tine nu mai pot vorbi,
S-au adunat prea multe ineptii,
A-ti mai rosti porecla nu mai pot,
De azi esti ea, te-ai departat de tot.

Si niste explicatii – tuturor:
Eu pentru ea as fi putut sa mor,
Pe unde merg, imi amintesc de ea,
Nu pot s-o uit, orice s-ar intampla.
N-am dreptul sa o strig plangand "Ramai!",
Cat sunt de singur la persoana-ntai.

Simfonie de toamna - Elena Enache

Mi-am permis sa visez,
in inserarea unei toamne
ca aceasta
ca o alta care-i chiar
in sufletul meu...

Dupa ce clipele au trecut
te-am gonit
si din mana rece
ti-a cazut
trandafirul amintirilor.
Am alergat
in trecutul fantastic
si din nou,
din ochi mi-a cazut
o lacrima.
Te pierd,
te regasesc...

Toamna...

Ascult aceeasi simfonie a ploii
pe care
o simt vibrand
in coardele din suflet.
Tremur, mi-e frig, mi-e frica...
Mi-e frica de mine,
de toamna, de ploaie
de frunze moarte.

Tacere...
Se-aude zgomot de pasi,
oare sunt pasii tai?
sa sper iar?
Nu...
si daca totusi
sunt pasii tai?

... Era doar ploaia
cine ma striga?
stiu. nu esti tu.
tu nu ma strigi niciodata asa.
si-atunci
cine ma striga?

Amintiri,
nu ma mai chemati!
nu voi veni
nu vreau sa vin.
si totusi...

Da... te mai aud
si astazi iubire
iti mai zaresc si astazi
chipul ascuns dupa un suras,
te mai caut si azi
pe strazile pustii
te mai simt, inca
in cantecul ploii...
da, da' nu ca ieri.
Incepi sa devi o simpla
amintire de azi,
mai mult ca ieri,
mai putin decat maine.

Stiu,
mi-e dor de tine
de dezmortirea talcuita
a fluturilor,
dar mi-e dor
sa fiu fericita,
mi-e dor sa zambesc
mi-e dor
de VIATA!

Privesc cum ploua
cu stropi fericiti
ca vor fi impreuna...
Se aud
ecouri seci
in toate ungherele
sufletului meu.
Si stropii par a cobori
pentru a se uni
cu vesnicia...

Se lasa noaptea...
in curand,
totul va reincepe!

Rugăciune - Cristian Wagner

Când mă vei chema la Tine în clipa Judecăţii şi mă vei întreba:
"Cine eşti?",
Îţi voi spune:
"Doamne, lasă-mă să-ţi spun mai întâi cine e cea pe care am iubit-o
Şi cât de mult am iubit-o!
Şi astfel ai să cunoşti cine am fost şi îmi vei zice:
"Rămâi cu Mine, căci prea mult ai iubit şi ai suferit.
N-am să te las în Iad alături de ea..."
Iar eu am să-ţi spun:
"Doamne! Fără ea Raiul ar fi un Iad pentru mine! Uneşte-ne măcar acolo, dacă în viaţă nu ai făcut-o!"

Viata - Boros Otto

Cand esti uitat de lume si nimeni nu te doreste,
Cand cel ce ti-a fost aproape acuma te goneste,
Cand te ploua peste frunte desi nu sunt nori,
Atunci traiesti zadarnic, trist fara datori,
Cand vezi toamna, multe, frunze ruginite,
Sa stii ca a ta viata, incet asa se duce,
Dar ce este viata? o frunza doar in vant,
Umbrita de suspine, urmata doar de-un cant
Un cant rece amarnic la al tau mormant,

Si oameni intristati ce-i vezi atunci plangand,
Asta e viata, o unda fara zare,
De odihna eterna, nu avem scapare,

Desi iubesti din suflet si la randu-ti esti iubit,
Trebuie sa pleci precum ai venit,
Si trupul tau cea fost odata asa frumos, se duce acum de rapa si nu-si mai are rost,
Tu viata ne-nduratoare nu mai stiu ce-mi ceri,
Decat sa traiesc asa mai bine muream ieri

Cel din urmă vis - Veronica Micle

O visul meu cel mai slăvit,
Frumos şi cel din urmă,
Aşa cum dulce te-ai ivit
Te stinge şi te curmă.

Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Şi-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.

Şi prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Şi-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.

Destul c-o clipă l-am iubit,
Şi-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi şi amorul.

Imi esti nevroza - Adrian Paunescu

Pedeapsa mea va fi uitarea,ingenuncheat ti-o pregatesc,
Va fi suprema mea jignire,fata de tine,adorato,
Silit sa imi retrag iubirea ce zi de zi ti-am acordat-o,
Iti voi plati si aroganta si tot capriciul tau prostesc.

Ma pregatesc de lupta surda ,ce eu cu mine o voi da,
Nu pot sa ma comport cu tine,de parca nu ai nici o vina,
Cand tu te joci de-a viata noastra si-o calci in talpi ca o straina,
Cel mai cumplit o sa te doara,cand va veni uitarea mea.

Cu capu-n pumni,croiesc proiecte si uit instantaneu proiecte,
Ma otraveste amintirea si mor cu fiecare doza,
Acum,probabil,despartirea iti pare o paranteza roza
Si toate-aceste insistente,tu le califici ca abjecte.

Eu dau porunca mintii mele,sa uite-aceste subiecte,
Dar,vai,tu-mi esti zidita-n creier,neiertator ca o nevroza.