Cand cel ce ti-a fost aproape acuma te goneste,
Cand te ploua peste frunte desi nu sunt nori,
Atunci traiesti zadarnic, trist fara datori,
Cand vezi toamna, multe, frunze ruginite,
Sa stii ca a ta viata, incet asa se duce,
Dar ce este viata? o frunza doar in vant,
Umbrita de suspine, urmata doar de-un cant
Un cant rece amarnic la al tau mormant,
Si oameni intristati ce-i vezi atunci plangand,
Asta e viata, o unda fara zare,
De odihna eterna, nu avem scapare,
Asta e viata, o unda fara zare,
De odihna eterna, nu avem scapare,
Desi iubesti din suflet si la randu-ti esti iubit,
Trebuie sa pleci precum ai venit,
Si trupul tau cea fost odata asa frumos, se duce acum de rapa si nu-si mai are rost,
Tu viata ne-nduratoare nu mai stiu ce-mi ceri,
Decat sa traiesc asa mai bine muream ieri
Trebuie sa pleci precum ai venit,
Si trupul tau cea fost odata asa frumos, se duce acum de rapa si nu-si mai are rost,
Tu viata ne-nduratoare nu mai stiu ce-mi ceri,
Decat sa traiesc asa mai bine muream ieri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu