Nu stiu daca ai sa ma crezi
Nu stiu azi ce sa-ti raspund
As vrea sa ma trezesc
Dar locuiesc intr-un somn profund.
Cu mine locuieste galagioasa ziua "ieri"
Ce ma inghionteste adesea sa o mai cutreier.
Explicatiile nu le-ntelege, de tipi n-aude
De te prefaci ca o ignori, se supara si fuge
Imi sunt vecine tristetea si durerea
Ele sunt prezentul verbului "era".
Nu au nevoie sa le vezi, nici sa vorbeasca
Nici nu trebuie sa le-ntelegi
E suficient s-ajungi ziua in care pierzi ceva
Si negresit pe drum cu ele-ai sa pasesti.
Vor sta mereu la stanga ta
Parca stiind ca ti-e mai greu sa le alungi
Vor tacea mereu ascunse in palma ta
Si vor trai mai mult cu cat mai tare ai sa le strangi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu